Târgul de la Negreni-Cluj

În urmă cu câteva luni mi-a ajuns la ureche "TÂRGUL de la Negreni"... cum n-ai auzit el! mă întrebase cineva.
Nu!
Pai! E cel mai mare târg din zonă şi vin mulţi şi de prin afară... şi greu număram trecerea zilelor până în ziua în care aveam să fiu şi eu în acest loc.
Se ţine an de an, cica! De zeci de ani, chiar către sută, undeva la graniţa Bihorului cu jud. Cluj de fapt e ţn judeţul Cluj, cum s-au trecut serpentinele de la Corniţel. UN loc frumos!
Şi iacăta-mă, ajuns în locul cu pricina.
Întins pe o suprafaţă de mai bine de 1 km lungime şi 500 m lăţime, cu vânzători împrăştiaţi pe dealuri, în valeş de-o parte şi de alta a unui râu, mulţime... cu miile.
Au fost de toate şi pentru toţi! Antichităţi în genere.
Pe alte bloguri se va scrie, sunt convins, ca dragii noştri comercianţi cu zdrenţele lor au împins extremitatea la maxim şi că cei care ar fi avut ceva de vândut şi de văzut au fost împinşi în afara locului organizat.

Părerea mea, e că a fost mai frumos aşa, mai la subiect, mai în temă. Nu dădea bine un comercinat de butoaie de lemn şi călcătoare cu cărbune ca exemplu să-l văd între betoane, a fost mult mai plăcut să-l văd pe o doalmă de deal înconjurat de câte un copac ici-colo şi iarbă verde pe jos, atâta cât a apucat să nu fie bătută de picior de om, era mai bine integrat în subiectul vânzării.

Nu mă aşteptam să găsesc aşa multă aparatură foto, am avut ocazia să văd pe viu un Mamiya, Haselblade, Leica, obiective ruseşti, nemţeşti... raiul fotografului. Din păcate erau comercianţi şi nu colecţionari... starea  lor era cum era, prea mult praf, fungus, lentile zgâriate... păcat!

în careva an, poate, vor fi şi ale mele lucrări la vânzare.

CARL ZEISS MICROSCOP

Părerea mea, e că a fost mai frumos aşa, mai la subiect, mai în temă. Nu dădea bine un comerciant de lăzi de zestre ca exemplu să-l văd între betoane, a fost mult mai plăcut să-l văd pe o doalmă de deal înconjurat de câte un copac ici-colo...

LA CAZAN

Aud şi văd în stânga şi-n dreapta mea, Jack, Red, Jony Wallker, adică Whisky. Sunt ferm convins că mulţi de pe afară n-au auzit de pălincp, horincă ori rachiul nostru, cu toate că ea diferă de la o regiune la alta a ţării.
Anul acesta am avut fericita ocazie, pentru prima dată, să şed la focul cazanului. Mica incursiune a avut loc într-un sătuc mai retras, izolat, cu case zvârlite ici şi colo unde liniştea te înspăimântă, unde apa o po.i bea din pârâoaşul care străbate satul, unde ai putea saluta vecinul doar de ai avea portavoce. Se făcu ora 2:30 neatza când s-au pus primele lemne pe foc, desigur eu la ora aceea dormeam îmbatăt de visul care avea să mi se împlinească când lumina avea să dea pe afară... şi s-a făcut lumină şi dus am fost către cazanul care era la câteva sute de metri de locul din care m-am dezlipit de vis. O întâmpinăm cu drag pe doamna care s-a ocupat de tot procesul tehnologic după care ni se predă ştafeta de-a continua ce a ănceput dânsa...

baraca de lemn

creierul operatiuni căruia îi multumesc pentu tot ce a făcut

cazan din tablă de cupru cu fund dublu căptuşit în pământ galben

prima fiertură

locul unde aburul se condensează

mecanismul de învârtire care e compus dintr-un ştergator de parbriz de RABA şi un ax, clopoteţul e de avertizare.

cel mai pitic dintre ajutoare

pe final la prima fiertură

pregatirea micului dejun, clisă cu ceapă pe pâine şi cartofi copţi în jar

spălarea cazanului, pregătirea pentru ultima fiertură adică fatzata!

evacuarea borhotului

unu care vrea sa se dea mare

materia prima

ajutoare

noi cu drag crăpăm

testarea tăriei pe cazanu încins la flacără, metoda doar de dânsa cunoscută

de ce nu! şi de o lectură a fost vreme...

 aparea câte unul ca respectivul să guste şi el din ce aveam de împărţit, să verifice dacă-i bună ori nu "marfa"

sub arsura de exterior s-a mâncat nişte cartofi de nota 10 bine copţi în jar.

Oboseala adunată pe durata a 17 ore de şedere continuă lânga foc, mirosul de aer închis al bărăcii de lemn, lumina care răzbea printre golurile pereţilor bărăcii, lemnul de mesteacăn alb ce întreţinea focul, căldura focului în zorii dimineţii, gustul clisei prăjite pe nuia, prietenii, familia care-mi erau alături, oameni care veneau cu poveştile lor, plecau cu scandal unii dintre ei, rusticitatea locului, momentele când te pierdeai în gânduri, să încerc să redau doară atâta pot, faptul s-a consumat mult mai intens, care îmi va rămâne multă vreme în "cutia" cu amintiri...